Experiența la Festivalul de Literatură „Vasile Lucaciu”

Salutare, drag cititor!

Luna Noiembrie a anului 2022 a fost una cu adevărat încărcată și plină de surprize. Timpul s-a scurs lent, iar eu îmi pierdeam aura creatoare în rutină. Facultate, casă, prieteni, toate acestea îmi consumau timpul într-un mod frumos, dar parcă lipsit de sens. Fusesem anunțată pe la finele lui Octombrie că urmează să se desfășoare un festival literar în comuna Cicârlău, județul Maramureș și că poeziile mele au potențialul de a fi văzute și validate acolo. Singurul impediment era faptul că poeziile publicate în volumul „Dialog cu îngerii” nu erau eligibile, dat fiind faptul că festivalul promovează debutanții în domeniul literar, iar eu sunt deja autor publicat. Șansa mea de a concura în cadrul acestui festival era să creez 20 de noi poezii cu un spirit și o viziune nouă. Sunt sigură că nu sunt singura scriitoare ce s-a lovit de un zid format din neîncredere în sine și o pană de idei „sănătosă”, până la urmă însuși Eminescu a scris și rescris marea sa capodoperă, „Luceafărul” de 8 de ori.Iată-mă, așadar la final de Noiembrie cu o zi înainte de termenul limită pentru înscrierea la festival răspunzând la un telefon ce urma să schimbe cu totul direcția mea ca artist și ca om. Am fost încurajată de familie și prieteni să scriu, dar inspirația a venit după ce am primit o încurajare caldă, dar și de o fermitate apăsătoare din partea unui om de mare cultură – domnul Goja Nicolae. După această conversație am adunat într-un document Word toate poemele ce le scrisesem peste an.. 13 la număr. Din acea seară de la  20:30 până a 2-a zi după-masa când era termenul limită am scris nu mai mult, nici mai puțin de 7 poezii. Am scris până târziu în noapte și dimineața în timp ce îmi împachetam laptopul pentru facultate, chiar și în timpul unei ore de curs. Nu mă puteam opri. Să nu credeți, însă că doar am trântit pe ecran niște cuvinte fără noimă, am pus suflet în fiecare poem. „Rana” e unul dintre favoritele mele:

Rana

 

Mă uit la mâinile unui copil,

Trudite, lovite, murdare de noroi;

Observ o tăietură  și mă-ntreb de unde-a răsărit?

Încet și stângaci, o curăț, o dezinfectez și o pansez cu mâna dreaptă.

Timpul tace și trece,

Iar acum stau și mă întreb dacă am vindecat sau doar am ascuns acea rană,

Căci mâna acelui copil încă mă doare.

 

Festivalul de literatură „Vasile Lucaciu” este unul cu tradiție, iar eu am avut prilejul să particip la cea de-a XXII-a ediție. Primarul din Cicârlău a fost o gazdă atentă și ne-a primit cu brațele deschise și plin de optimism. Înainte de începerea concursului am fost să vizităm casa memorială a Leului din Șișești și să cunoaștem mai în de aproape istoria pe care a înfăptuit-o patronul spiritual al festivalului. Festivalul a continuat în acea după-amiază cu desfășurarea concursului de opere artistice în proză și în versuri.  Am ascultat câteva lucrări artistice deosebite, marcante scrise de niște oameni cu totul fabuloși, iar a doua zi, după o noapte grea pentru juriu s-au anunțat și premiile.

Eu am primit premiul primăriei Cicârlău.

Prin intermediul acestei postări îi transmit felicitările mele Cătălinei Steriu câștigătoarea premiului I la categoria proză. Sper că ești bine și că citești asta dintr-un loc plin de inspirație divină care să te îndemne să mai scrii esee, poate chiar romane cel puțin la fel de profunde.

Cât despre tine, drag cititor, îndemnul meu este să nu renunți niciodată la visurile tale. Mama mea obișnuia să îmi zică mereu când eșuam și îmi pierdeam speranța că ce e al meu e pus de-o parte. Îi dau azi dreptate și îndemn pe toată lumea să trăiască cu această speranță în suflet. Experiența acestui festival a fost motivația perfectă să continui pe acest drum al artei condeiului și iată poeziile create pentru festival vor fi parte a unui nou volum despre a fi diferit intitulat: „Extra-terestru”

O să mai postez legat de călătoria acestui volum către tipar și mai apoi către biblioteca ta. Îți mulțumesc că ești și că ai ales să mă citești!